În perioada în care M Greet visa să-și întâlnească bărbatul vieții care să aibă grijă de ea și de confortul ei (vezi aici), găsește un anunț în ziar care suna cam așa: ”Ofițer cu serviciul în Indiile Olandeze de Est, în permisie, dorește să cunoască o fată cu caracter plăcut, în scopul căsătoriei”. N-a stat prea mult pe gânduri și tânăra de șaptesprezece ani a trimis o scrisoare cu o caligrafie impecabilă și o fotografie atașată celui care își căuta soție prin intermediul ziarului.

Rudolf MacLeod era cu douăzeci de ani mai în vârstă decât M Greet, provenea dintr-o familie de ofițeri, el însuși fiind unul trecut prin lupte, ambuscade sângeroase și boli. Viața în război făcuse din el un om dur, obișnuit să comande, băutor înrăit și afemeiat. În perioada în care se afla în Olanda, în permisie, fusese în spital și apoi a locuit la Amsterdam în casa surorii sale, Louise, acolo unde se cam plictisea și așa a ajuns să-și caute parteneră prin anunțul din presă. Scrisoarea de la M Greet l-a impresionat cel mai mult dintre toate scrisorile primite și după o corespondență intensă, Rudolf s-a îndrăgostit de tânăra fată care cu îndrăzneală i-a spus că vine ea la el să-l întâlnească dacă el e prea bolnav ca să se deplaseze, lucru care s-a și întâmplat. S-au văzut prima dată la Amsterdam, pe 24 martie 1895. Atracția dintre ei a fost foarte puternică, așa se face că la doar șase zile s-au logodit oficial, iar după patru luni, pe 11 iulie 1895 s-au căsătorit civil la primăria din Amsterdam.

Luna de miere și-au petrecut-o la Wiesbaden, cunoscuta stațiune din Germania și au trăit în lux, lucru care pe Griet (așa îi spunea soțul său) o încânta peste măsură. ”Ador luxul. Pentru mine era perfect, eram mândră de el, el de mine și puteam să facem ce voiam”, avea ea să declare mai târziu. Problemele însă chiar atunci urmau să apară. Din cauză că Rudolf era în concediu medical nu mai primea solda întreagă, începuse să acumuleze datorii fiindcă trăia pe picior mare și cheltuia substanțial și pe băutură iar soția lui nu era econoamă deloc și nici gospodină. Curând, singurul loc în care și-au permis să locuiască a fost casa surorii lui Rudolf, Louise, care încă de la început n-a putut-o suporta pe Griet. E ușor de înțeles ce a urmat. Într-un interviu acordat de Mata Hari povestea despre acea perioadă spunând că ”mariajul s-a alterat din moment ce n-au mai fost bani. Nu m-am măritat să trăiesc fără lux… cochetam și lui nu-i plăcea acest lucru. Era gelos”. 

Ca să scape de teroarea conviețuirii cu sora lui Rudolf, la un an după căsătorie, tinerii însurăței s-au mutat în propriul cămin. În acea perioadă au participat și la o recepție oferită la palatul regal de către regina regentă, unde au făcut o impresie extraordinar de bună. Amândoi erau îmbrăcați impecabil, aveau o ținută impunătoare și prezența lor a fost un triumf social, lucru care i-a apropiat din nou. Practic, așa își dorea Griet să trăiască. Nu se visase niciodată o gospodină la cratiță.

În urma reapropierii dintre cei doi soți, Griet rămâne însărcinată, iar pe 30 ianuarie 1897 se naște fiul lor, Norman John. Când copilul avea doar patru luni, întreaga familie MacLeod se îmbarcă pe vapor și pleacă în Indiile de Est să-și trăiască viața în colonii, în serviciul militar. Acesta a fost un moment de cotitură pentru viața tinerei soții. Impactul sosirii în Indii a fost unul puternic. Avea doar douăzeci de ani, era soția unui om foarte important care urma să ajungă curând maior și avea posibilitatea să trăiască așa cum visa ea: în lux. Și-au luat o casă mare cu servitori, au angajat o bonă pentru copil și-a schimbat din nou numele, spunându-și Gretha. O luaseră de la capăt într-un loc în care, conform documentelor vremii, rasa juca un rol major în viața din Indii și acest lucru a afectat-o pe tânăra care semăna mai mult cu o metisă decât cu o olandeză. Probabil a îndurat multe umilințe din cauza culorii tenului său, lumea așteptându-se la ce este mai rău din partea ei. Atunci exista o obiecție la căsătoria europeano-indoneziană bazându-se pe credința că femeile indigene îi îmbolnăveau pe bărbații europeni de sifilis, îi învățau la o viață imorală și perversiuni. Aceste mentalități de care se lovea Gretha doar din cauza culorii tenului ei, au făcut-o să adopte un comportament scandalos: devenise expertă în flirt, adoptase mișcări languroase și provocatoare, în așa fel, încât niciunui bărbat din jur nu-i era indiferentă, motiv pentru care era considerată o femeie periculoasă.

În decembrie 1897, familia MacLeod se mută în orașul Tumpang din Java fiindcă Rudolf este avansat maior. Gretha este din nou însărcinată, de această dată cu o fetiță care avea să se nască pe 2 mai 1898 și să poarte numele Jeanne Louise (după sora lui Rudolf). Gretha nu i-a spus niciodată pe nume, ci a alintat-o Non, o prescurtare a cuvântului javanez nonna (mica domnișoară).

În septembrie 1898 are loc în Olanda încoronarea reginei Wilhelmina și în cinstea acestui eveniment au loc un bal, un banchet, dar și un spectacol teatral de amatori, un musical scris de doi locotenenți, în care Gretha primește rolul principal. A strălucit pe scenă, a primit și o cronică laudativă în ziarul local, admiratorii n-au întârziat să apară în jurul ei, de asemenea, invidia femeilor era mare, iar soțul său ar fi fost mândru dacă n-ar fi fost atât de gelos, dar și furios atunci când se făceau referiri la culoarea pielii soției lui.

Succesul primei sale apariții pe scenă în musicalul ”Cruciații” a fost doar prevestirea unei cariere artistice pe care Gretha avea s-o îmbrățișeze cu toată pasiunea sub celebrul pseudonim Mata Hari.

(va urma)

MATA HARI, POVESTEA FAIMOASEI CURTEZANE DE LA A CĂREI EXECUȚIE SE ÎMPLINESC 101 ANI (III)