Margaretha Geertruida Zelle, devenită celebră sub numele de scenă Mata Hari, a fost executată prin împușcare pe data de 15 octombrie 1917, când avea doar 41 de ani. Motivul? Spionaj și înaltă trădare.

Așa se termina, acum 101 ani,  povestea uneia dintre cele mai controversate figuri din spatele scenei politice a lumii. În fața reflectoarelor, Mata Hari era artista senzuală, provocatoare, dezinhibată despre care se spune că ar fi ”inventat” striptease-ul, iar în spatele lor, femeia periculoasă care profita de slăbiciunile bărbaților influenți ai vremii pentru a afla secrete de stat. Astfel, s-a spus despre Mata Hari că ar fi fost agent dublu, spion atât pentru francezi, cât și pentru germani, îndeletnicire pentru care primea foarte mulți bani din ambele părți. Care este însă povestea ei și cum a devenit femeia spion cea mai cunoscută din istorie?

Margaretha Geertruida Zelle s-a născut pe 7 august 1876, în Leeuwarden, Țările de jos. La doi ani după nașterea sa a apărut pe lume și fratele său, Johannes, iar în 1881, când Margaretha avea cinci ani, i s-au mai născut doi frați gemeni, Arie și Cornelius. Deși erau patru copii, iar ea era cea mai mare, pentru tatăl lor, Adam Zelle, fetița a fost preferată întotdeauna.  O considera mica lui prințesă și o răsfăța făcându-i toate poftele, oferindu-i ceea ce alți copii de vârsta ei nici nu visau. Tatăl său avea o situație financiară foarte bună, așa că și-a permis ca de ziua ei, când a împlinit șase ani, să-i ofere o trăsurică trasă de capre, un faeton în miniatură, cu care copila își plimba toate colegele care nu mai văzuseră așa ceva.

Datorită felului în care o trata tatăl ei, Margaretha se simțea diferită de toate celelalte fetițe de vârsta ei, mai prețioasă, unică, inimitabilă. Ba chiar colegele ei o numiseră ”orhideea”. Iar pentru că afacerile lui Adam Zelle prosperau, în 1883, familia s-a mutat într-o casă nouă, au angajat servitori, iar pe mica prințesă au trimis-o să învețe manierele elegante, muzică (pian și canto), caligrafie și limba franceză. Toată această viață fără griji avea să o mai trăiască până la vârsta de 13 ani, adică în anul 1889, când situația a luat o întorsătură gravă și neașteptată. Adam Zelle a fost obligat să-și declare falimentul, și-a înghesuit familia numeroasă într-un apartament fiindcă nu-și mai permitea să întrețină casa și a fost obligat să se ducă să își caute de lucru la Haga. Această plecare a tatălui său a fost privită de mica Margaretha ca o părăsire și a avut un efect devastator asupra vieții sale viitoare. Chiar dacă tatăl i s-a întors după 10 luni, nimic n-a mai fost ca înainte. Părinții ei au divorțat, la puțină vreme tatăl ei s-a mutat în Amsterdam cu o altă femeie, iar mama ei a murit ”de rușine, în mizerie” cum consemnează documente ale vremii. Fratele Johannes a fost trimis la bunica din partea mamei, pe gemeni i-a luat tatăl lor, iar pe Margaretha au trimis-o să locuiască la unchiul și nașul ei și la soția acestuia. Aceasta a fost a doua lovitură primită de fata care se apropia de vârsta de 15 ani și nu putea înțelege de ce a trădat-o tatăl său.

În orășelul Sneek, unde a ajuns să locuiască, conformismul era la el acasă și nu se potrivea deloc cu felul de a fi al Margarethei. Ea era o fire liberă, independentă, încăpățânată, greu de strunit. Ba chiar și din punct de vedere fizic se deosebea de fetele din jur. Ea era exotică, brunetă, crescuse de un metru și șaptezeci și cinci de centimetri, foarte înaltă pentru acele vremuri, n-avea sâni, iar toate acestea i-au făcut pe cei la care stătea să-i spună că n-o să-și găsească și ea un bărbat cu care să se mărite. Iată motivul pentru care, dându-și seama că nu vor scăpa prea curând de prezența stânjenitoare a fetei, au trimis-o la o școală normală cu internat, din orașul Leiden, ca să învețe să aibă o meserie, să devină educatoare. N-a contat nicio secundă pentru ei că M Greet (cum i se spunea la vârsta aceea) n-are nicio predilecție pentru copii și nici pedagogia n-o atrage în vreun fel. Ea era interesată doar de persoana ei și probabil de aceea a fost atât de vulnerabilă atunci când directorul școlii a început să-i facă ochi dulci, să-i dea mai multă atenție decât altora, practic să o facă să se simtă din nou apreciată și specială. Avea doar șaisprezece ani și se spune că ar fi întreținut relații sexuale cu directorul școlii care avea 51 de ani și era și căsătorit. Nu poate fi probată această teorie, mai ales că într-un mod misterios, documentele școlii din perioada în care M Greet a învățat acolo, au dispărut, dar cert este că directorul și-a păstrat reputația intactă, iar copila a picat în dizgrație, a fost dată afară din școală, dar și din casa unchiului ei care a trimis-o la alte rude, în Haga.

Acel moment a declanșat, practic, în tânăra fată felul în care a început să-și privească viitorul. A înțeles că a oferi plăcere bărbaților nu-i displace și a început să caute iubire și fericire, dar nu din partea oricui. Spera să găsească un bărbat mai în vârstă, chipeș, în uniformă, care să semene cu tatăl ei, s-o răsfețe, s-o trateze ca pe o prințesă și s-o facă să se simtă din nou specială așa cum se simțea în copilărie.

Se pare că acel bărbat n-a întârziat să apară, dar cât de aproape sau departe era de modelul pe care îl căuta, avea să afle mai târziu.

(va urma)

MATA HARI, POVESTEA FAIMOASEI CURTEZANE DE LA A CĂREI EXECUȚIE SE ÎMPLINESC 101 ANI (II)