Cercetatorii au găsit legatura între evoluția urbana și explozia de șobolani si țânțari, dar fac si un „apel de trezire pentru public, guverne și alți oameni de știință”.
Pe măsură ce construim orașe, nu înțelegem prea bine cum influențează organismele care locuiesc acolo”, spune Marc Johnson, director al Centrului pentru Mediul Urban al Universității din Toronto.
Dar poate fi și o veste proastă că capacitatea unora dintre aceste organisme de a se adapta la orașele noastre ar putea crește transmisia boabele, de exemplu, au fost rare în urmă cu două decenii, dar s-au adaptat la insecticidele utilizate pentru a le menține în gol și au explodat din abundență în întreaga lume”.
În primul studiu pentru a analiza în detaliu modul în care urbanizarea afectează evoluția, Johnson și Munshi-South au revizuit toate studiile de cercetare existente despre urbanizare și evoluție și au sintetizat rezultatele.
„În mod tradițional, ne-am gândit la evoluție, ca la un proces pe termen lung determinat de presiunile asupra mediului și de interacțiunile dintre specii. Dar acum există un nou șofer care schimbă rapid multe alte specii, ceea ce interacționează cu oamenii și cu noi mediu „, spune Munshi-Sud. „Oamenii și orașele noastre sunt una dintre forțele cele mai dominante ale evoluției contemporane de acum”. Studiul ridică întrebări cu privire la care specii indigene pot persista în timpul urbanizării și dacă cei care se adaptează vor influența sănătatea ecosistemelor și a ființelor umane. Pierderea habitatului și a barierelor urbane (drumuri, clădiri etc.) reprezintă provocări pentru toate tipurile de specii, iar altele se pot adapta în moduri nedorite. Cercetătorii au evaluat diverse metode de adaptare genetică, cum ar fi mutația, mișcarea genelor prin dispersare, evoluția neutră și evoluția adaptivă prin selecția naturală darwiniană, concluzionând că mediul urban are un impact asupra fiecăruia dintre aceste mecanisme de evoluție.
Lucrările lor se referă la mamifere, plante, păsări, amfibieni, reptile, insecte și viruși, identificând impactul evolutiv asupra speciilor la fel de diverse ca păsările comune din Europa în trifoi albi și șoareci alb-picior în America de Nord. Populațiile de șoareci de culoare albă în New York City, de exemplu, au devenit diferențiate unul după celălalt după urbanizare, datorită izolării lor în diferite parcuri.
„Am creat un ecosistem pe care niciun organism nu l-a mai văzut vreodată”, a spus Johnson, observând că studiul lor, publicat în 3 noiembrie în revista Science, este un „apel de trezire pentru public, guverne și alți oameni de știință .“
El și Munshi-Sud sugerează că trebuie să ne gândim cu atenție la modul în care ne schimbăm mediul în moduri neintenționate atunci când construim orașe, influențând evoluția speciilor care pot influența, la rândul nostru, viețile noastre. Un număr de organisme, cum ar fi șobolani, șopârle urbane, gândaci, porumbei și ploi, au evoluat pentru a depinde de oameni. Există acum țânțari, care, de exemplu, au evoluat pentru a trăi în stațiile de metrou din Londra și s-au adaptat astfel încât să nu mai fie nevoiți să se hrănească cu sânge pentru a produce ouă. De asemenea, nu au nevoie să se lase în timpul iernii. Din păcate, acești țânțari pot purta o serie de boli și se găsesc acum în New York City, Chicago și Los Angeles. Sistemele noastre de sănătate ar putea fi nevoite să se adapteze ca răspuns. Johnson și Munshi-South sugerează că, atunci când planificăm orașe, trebuie să ne gândim la impactul pe care îl au modelele noastre asupra speciilor indigene și dacă le putem proiecta pentru a fi „mai buni pentru noi înșine și pentru mediul înconjurător”, luând în considerare modalitățile de conservare a speciilor indigene și să atenueze prevalența dăunătorilor care transportă boli. Având în vedere că speciile se dezvoltă atât de repede ca răspuns la urbanizare, în aer liber devine, de asemenea, o sală de clasă care oferă o ocazie de a vedea exemple de evoluție din prima mână. Evoluția urbană poate fi folosită ca un instrument pentru a educa locuitorii orașului și pe alții despre realitatea și importanța biologiei evolutive.
„Oamenii care nu cred în evoluție nu trebuie să meargă mai departe decât curțile lor pentru a vedea dovezi despre asta”, a spus Johnson.
Sursa: University of Toronto
