Diana Cojocaru este dansatoare si fosta gimnasta, acum antrenoare de gimnastica ritmica si studenta la psihologie. In interviul acordat presscafe.ro, Diana ne povesteste cum a inceput cariera de sportiva, care au fost cele mai frumoase momente, dar si cele mai dificile. A participat la numeroase spectacole artistice, facand totul din pasiune.
De la ce varsta ai inceput gimnastica ritmica?
Am inceput sa practic acest sport la varsta de 3 ani si jumatate, urmand-o ca exemplu pe sora mea mai mare, care deja se antrena de cativa ani la CSS1 Constanta si consider ca, cel putin o parte din motivatia mea pentru a trece spre performanta, se datoreaza ei.
Ce te-a determinat sa alegi acest sport?
La vremea respectiva, ceea ce m-a determinat sa aleg acest sport a fost pur si simplu frumusetea acestuia. Prin combinatia elegantei din balet cu drama teatrala, gimnastica ritmica imbina tehnica si exactitatea cu ritmul si expresivitatea artistica, estompand limitele dintre sport si arta. Pe de alta parte, consider ca exista o conexiune directa si stransa cu personalitatea mea, intrucat pe parcursul timpului m-am regasit progresiv in majoritatea aspectelor din gimnastica.
Ai avut un mentor care te-a ajutat in cariera?
Da, am avut ca mentor o antrenoare din Italia, unde am locuit timp de 3 ani, cu care am reusit sa construiesc o relatie deosebita, care, din fericire, s-a extins si in afara salii. M-a ajutat nespus de mult sa ma dezvolt, atat ca sportiva cat si ca om, de la varsta de 10 ani pana in prezent.
Un al doilea mentor a fost Maria Girba, antrenor emerit al lotului national roman, care a reusit prin personalitatea sa unica sa imi transmita o esenta pe care orice sportiv de performanta ar trebui sa ocapete si sa constientizeze, deoarece se proiecteaza asupra mai multor aspecte ale vietii.
Care au fost cele mai frumoase momente din cariera ta de gimnasta/dansatoare?
In ceea ce priveste gimnastica, cele mai frumoase momente pe care le-am trait au fost cele de pe covorul de concurs. Pe parcursul acelor secunde, ma simt eu insami si cred ca acesta este cel mai frumos lucru. Dupa toata concentrarea si presiunea resimtita, reusesc sa preiau un strop de fericire, care reuseste intotdeauna sa fie foarte puternic, indiferent de rezultatul final. In dans, cel mai frumos moment este atunci cand reusesc (foarte rar) sa ma deconectez complet de realitate si sa intru in profunzimea starii respective (depinzand de rolul interpretat), unde miscarile deja preiau din coregrafie ceea ce nu se vede, ci se simte. Acest lucru se poate intampla fie pe scena, fie in sala de repetitii. Sentimentul este pur si unic.
Care au fost cele mai grele momente pe care le-ai intampinat de-a lungul carierei tale?
Probabil ca cel mai greu moment din cariera mea a fost atunci cand am realizat ca nu mai pot practica gimnastica. Dupa incheierea carierei in Romania, am continuat sa ma antrenez in Italia cu speranta de a obtine cetatenia acolo, insa din cauza unor complicatii, aceasta dorinta nu s-a materializat. Totusi, acest lucru nu m-a demoralizat, ci m-a motivat sa trec mai departe spre domeniile in care activez actual, unde experienta si beneficiile obtinute in gimnastica ma ajuta sa pastrez aceeasi determinare.
Care sunt valorile dupa care te ghidezi?
Daca ma gandesc la stilul avangardist si la tarie de caracter: Coco Chanel, Sylvester Stallone; pentru educatie, atitudine: Henry Ford, Grace Kelly, pentru capacitate intelectuala si creativitate: Nichita Stanescu, Ana Aslan, Freddie Mercury etc.
Ce sfaturi le-ai da celor care se afla la inceput de drum?
Sa se inarmeze cu rabdare, determinare si curaj.
Care este artistul/artista ta preferata? De ce?
Artist: Salvador Dalí, datorita modului sau de viata; prin mod de viata ma refer la arta. Felul sau de a expune arta se bazeaza pe schimbarea realitatii obiective, folosindu-se de subconstient.
Stim ca esti si studenta la psihologie. Cum impaci cariera artistica cu viata de student?
Calculul este foarte simplu: toate la timpul lor. Depinde de prioritati, dar facultatea va fi mereu pe primul loc.
De ce ai ales sa studiezi pshihologia?
Am ales acest domeniu fara a ma inspira din ceva sau de la cineva, ci pur si simplu am considerat ca mi se potriveste si m-am vazut facand asta mult timp de acum incolo.
Care sunt planurile tale de viitor?
Planuiesc sa plec in strainatate pentru programul de Master, in Europa sau America. In ceea ce priveste dansul, imi propun sa merg mai departe, pana ajung la punctul pe care il consider limita si pe care, momentan, nu l-am descoperit.
Cum arata o zi obisnuita din viata ta?
Ma trezesc (cu greu), mananc ceva pe fuga si apoi plec spre facultate sau spre sala, depinde de zi. Cert este ca termin mereu seara.
Ce piese cuprinde playlist-ul tau?
Playlist-ul se schimba des, dar in general cuprinde piese underground, jazz, rock, hip hop, house.
Care sunt locurile/localurile tale preferate din Bucuresti?
Depinde de stare, dar in general imi plac localurile la inaltime.
Ce alte hobby-uri ai?
Imi place foarte mult sa citesc si mi-as dori intr-o zi sa incep sa pictez. Pana atunci, ma multumesc cu cateva editari in Photoshop 😛
Ce stil vestimentar crezi ca ti se potriveste cel mai bine?
Imi place sa adopt mai multe stiluri, dar stilul care mi se potriveste cel mai bine este probabil cel glam-rock sau vintage, anii ’20 – ’60.
Cafea sau ceai?
Cel putin o cafea. 🙂
Ce genuri de filme iti plac? Ne poti recomanda un film preferat?
Imi plac dramele, filmele psihologice, de actiune si cateva comedii. Good Will Hunting.
Guilty pleasures:
Vinul. Nu stiu daca e guilty, dar sigur este o placere.
Ce nu se stie despre tine si ai vrea sa se afle?
Se stie exact cat trebuie sa se afle.
Sursa foto: arhiva personala.
