Editura Humanitas Fiction vă invită la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) miercuri, 24 aprilie, ora 19.00, la lansarea romanului Pelerinul vrăjit una dintre cele mai cunoscute opere ale scriitorului clasic rus Nikolai Leskov, recent apărut în traducerea Adrianei Liciu, în colecția „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu.
Un roman picaresc de mici dimensiuni, dar plin de forță, uimitor, deconcertant, de o bogăție inepuizabilă a poveștii, Pelerinul vrăjit îl aduce în prim-plan pe Ivan Severianîci Fliaghin, un protagonist neobișnuit și cu totul excepțional. „Un personaj, cum ar spune americanii astăzi, larger than life, măreț în apariția sa, după cum îl descrie cu excepțională acuitate Leskov în chiar primul capitol al povestirii, care știe tainele aproape magice ale îmblânzirii cailor, care știe ce se întâmplă dincolo, cu sufletele sinucigașilor, care a dus o viață fabuloasă, ratându-și, poate, chemarea monahală, dar împlinind din plin chemarea lumii largi, în care a fost doar un pelerin“ – astfel îl descrie Sever Voinescu în prefața ce însoțește această ediție în limba română.
Vor vorbi despre carte Antoaneta Olteanu, Director al Departamentului de Filologie Rusă şi Slavă, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea din Bucureşti, Dan C. Mihăilescu, scriitor și critic literar, și Cristina Stănciulescu, jurnalistă. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction.
„Poveștile lui sunt la fel de puternice precum fabulele și la fel de nebunești precum viața.“ – Alice Munro, laureată a Premiului Nobel pentru literature
„Puțini naratori par atât de profund impregnați de spiritul poveștilor ca Leskov.“ – Walter Benjamin
Pelerinul vrăjit este una dintre cele mai cunoscute scrieri ale lui Nikolai Leskov. Ideea acestui roman, publicat inițial în foileton în Russkii Mir din Sankt-Petersburg în 1873, a apărut în timpul unei călătorii a scriitorului pe lacul Ladoga și pe insula Valaam, locuită de călugări. Pe un vas care face curse pe lacul Ladoga între insula Koneveț și Valaam, oamenii se adună să stea de vorbă, ca să le treacă timpul mai ușor. Curând intervine în conversație un personaj ciudat, cu păr cărunt inelat și veșmânt călugăresc. Și pornește a povesti lucruri atât de bizare, încât tovarășii săi de călătorie sunt din ce în ce mai curioși în legătură cu el. Apoi începe să le spună istoria vieții lui, care se dovedește mai neașteptată și mai plină de suspans decât orice și-ar fi putut imagina ei: omul, expert în îmblânzirea cailor, lucrase pentru diferiți aristocrați, trăise zece ani în deșert, prizonier la tătari, se îndrăgostise de o frumoasă țigancă, de al cărei destin tragic nu fusese străin, luptase în război, gata să moară pentru păcate reale sau numai de el închipuite, în cele din urmă îmbrăcase veșmântul de călugăr, urmând o menire străveche, dar aventurile nu s-au oprit aici… totul povestit pe un ton firesc, cu umor și asumat tragism deopotrivă.
„Fără Leskov nu ar exista nici Bulgakov, nici Cehov, dar nici García Márquez ori Julio Cortázar. […] Leskov este povestitorul esențial: el nu înfățișează viața, o creează în întreg miracolul, teroarea și magia ei.“ – Alberto Manguel
Nikolai Semionovici Leskov (1831–1895) s-a născut în satul Gorohovo din gubernia Oriol. Tatăl său era judecător de instrucție, iar mama sa provenea dintr-o familie de nobili scăpătați. După terminarea Gimnaziului Gubernial Oriol, în urma pierderii tatălui și a unui incendiu care a distrus proprietatea familiei, în 1847 a intrat ca slujbaș la Curtea Penală din Oriol. Trecând apoi la direcția financiară din Kiev, a audiat în timpul său liber cursuri la universitate, a studiat limba polonă și a frecventat cercuri filozofico-religioase, interesat fiind în mod special de discuțiile cu pelerini, sectanți, disidenți religioși. În 1857 a intrat în serviciul lui M. Scott, soțul englez al unei mătuși, iar activitatea la compania Scott & Wilkens i-a adus o largă experiență în multe domenii. Anul 1861 îl găsește la Sankt-Petersburg, unde colaborează la diferite ziare și reviste, precum Otecestvennîie zapiski, Russkaia reci și Severnaia pcela. Cariera literară și-a început-o în 1862, odată cu publicarea nuvelei Pogasșee delo (O afacere stinsă), mai târziu apărută și sub titlul Zasuha (Seceta), semnată cu pseudonimul Strebnițki, pe care și l-a păstrat, pentru unele scrieri, până în 1869. Au urmat, în 1863, nuvele ca Jitie odnoi babî (Viața unei femei) și Ovțebîk (Boul moscat), iar în 1864 romanul Nekuda (N-ai încotro) și mai cunoscuta povestire Lady Macbeth mțenskogo uezda (Lady Macbeth din județul Mțensk, după care Șostakovici a creat mai târziu opera cu același titlu). Printre scrierile sale mai importante se numără Voitelnița (Războinica, 1866), Soboriane (Clericii, 1872), Pelerinul vrăjit (Ocearovannîi strannik, 1873; Humanitas Fiction, 2019), Certogon (Izgonitorul diavolului, 1878), Levșa (Stângaciul, 1881). Nikolai Leskov s-a bucurat de prețuirea unor confrați ca Tolstoi, Cehov sau Gorki.
