Așa cum am promis, duminica trecută am fost la meciurile HC VICTORIA București.
După o zi agitată în care am fost pe fuga non-stop, am ajuns, cu o mică întârziere, la meciul băieților, după cum era și ordinea cronologică în program. Nu-mi făceam griji pentru că știam că nu va fi nici un meci greu și nici unul al orgoliilor. Din contră. Și exact cum am preconizat, meciul a decurs conform „regulamentului intern”, poarta adversarilor primea gol după gol, iar poarta noastră apăra mare parte din cele primite, ambii portari ai VICTORIEI fiind în mare formă. Jucători cu chef de mișcare, contraatacuri duse până la gol, ratări puține și bună dispoziție în teren. Toate astea până la pauză. Chiar dacă au terminat prima repriză cu golaveraj 10, repriza a doua ne-a adus obișnuitele palpitații (de aici și gluma cu „regulamentul intern”). Adversarii marcau gol după gol, prinzând de la urmă victorienii noștri. Evident, tribuna nu a putut lăsa să treacă cu vederea una ca asta și a început cu strigăte de încurajare și mesaje motivaționale care îndemnau la berea de după meci. Din fericire, totul e bine când se termină cu bine și băieții noștri au încheiat partida de pe poziția de învingători, așa cum au promis.
Toate bune și frumoase până aici. Galeria era pusă pe urale și era hotărâtă să dea tot ce avea mai bun pentru a ține piept galeriei Stelei, căci, urma mult așteptatul meci al fetelor. Victorienele erau deja pregătite pentru un meci greu și încrezătoare în forțele proprii, așa cum trebuia. Așa că, rocada între susținători s-a produs cu viteza vântului și a gândului, băieții au trecut din postura de susținuți în cea de susținători. Tribuna s-a umplut rapid, căci nu vreți să știți ce galerie numeroasă și gălăgioasă au cele de la Steaua. Să nu credeți că noi ne-am lăsat mai prejos. Dar destul despre noi, fetele sunt cele mai importante în discuția asta.
A început meciul în ropote de aplauze, vuvuzele și muzică de fundal. Cum era de așteptat, poarta noastră primea gol după gol, iar apărarea lor era foarte bună. Partea frumoasă a meciul ăsta a fost faptul că victorienele au luptat cot la cot cu cele de la Steaua și au dat tot ce au putut pentru a se apropia cât mai mult la scor. E clară diferența de condiție fizică dintre membrele echipelor, la fel cum e de la sine înțeles faptul că media de vârstă a echipei Stelei era mai mică decât vârsta cele mai tinere jucătoare de la HC VICTORIA.
Una peste alta, sunt mândră de fete pentru că a fost un meci frumos doar datorită lor, sunt mândră pentru că le-au ținut piept junioarelor care se antrenează pentru divizia A și pentru că s-au susținut și s-au purtat ca o super echipă, așa cum sunt. Sunt mândră de băieți că au câștigat încă un meci și pentru că știu că o să câștige și de acum înainte. Nu puteam să cer mai mult de la weekendul trecut.
